Thursday, December 9, 2010

Jazz and I



Because it is art. Like art it has lines, rhythms and colors, allowing emotions and dreams. And mostly allowing to creatively flow. Or skip. And even skater.


Its colors are many. Ranging in mood from blue to red. And even orange. The colors set the mood. The rhythms set the mood. The lines set the mood. But it's a funny thing about the lines. They never are straight. They wave and walk funny. Its’ lines are fun. Just like art should be.


I said hi to jazz one night in Barcelona last year in Club Jamboree (btw happy 50th anniversary). I remember it was a Catalan, Alex that made jazz sooth, embrace and send me into another world. That night was a breakthrough for me. Now it’s Wednesdays that we go in Mehrspur for meeting it. This is a 10 years old music club where I believe passion for art is instilled and cultivated. And yes, it’s almost every Wednesday now that I allow myself to get carried away.


I had to grow into loving jazz. I had to get to know it by spending time with it. By listening to what it had to say. I had to make it my friend until we finally became lovers. With jazz you won’t get in love, you will slowly fall in love…The primary reason do this it is because it’s the flip side of art, provoking the whole range of emotions while stirring the soul.


Ultimately, like any art, jazz has the ability to provide escape from a sometimes cruel world. And for that reason it is a best friend. And a lover.

Sunday, October 17, 2010

Perlin




B este un punct de intalnire

B nu ofera sfaturi

B e lipsit de prejudecati si plin de istorie

B e precum un spirit care a calatorit mult

B isi spune cuvantul prin fapte nu inchipuiri

B e spiritual pentru ca ofera un spatiu inclusiv si creativ

B merge cu o bere sau cu Chardonnay

B e plin de detalii insa nu se pierde in ele

B e o atitudine si nu un label


E un punct de intalnire pentru spirite tinere care iubesc exprimentele si inteleg ciclul vietii. Am observant ca intrucat e plin de istorie si lipsit de prejudecati, nu ofera sfaturi. A adunat in timp o multime de detalii interesante insa a ramas autentic fata de sine insusi si asa a reusit sa nu se piarda in ele. Pentru ca e intins si verde a construit multa incredere de sine, ceea ce il face atragator si, intr-o maniera neconventionala extrem de sexy. Mai mult, ma intriga cum a reusit sa construisca atitudine si nu labels. Imaginea autenticitatii sale imi lasa imaginatia libera si ma ajuta sa vad ca acelasi ceva poate merge la fel de bine cu o bere sau cu un Chardonnay. Chiar de l-ai dezbraca de toate asocierile tipice, necautand sa se identifice cu ele, ar avea spiritual viu si ar crea alte simboluri. Nu prin sine insusi, bineinteles nu. A oferit atator spirite creative un refugiu de conventional incat acum e relaxat – chiiar aceste spirite il voi recrea din nou si mereu de-ar fi nevoie. Intr-o anumita masura e mereu in pericol – supra-expunerea la lumina reflectoarele, patrunzimea analizelor pe seama sa, faptul ca e o capitala – ma gandesc ca nu-i este chiar asa de usor. A trait sa vada cum a fost separat in doua si a avut rabdarea pentru a se reintregi pe sine. Acum e spiritual pentru ca ofera un spatiu inclusiv si creativ. Vorbesc despre Berlin!

Wednesday, June 9, 2010

Chanson dada



Chanson dada


I

la chanson d'un dadaïste
qui avait dada au coeur
fatiguait trop son moteur
qui avait dada au coeur

l'ascenseur portait un roi
lourd fragile autonome
il coupa son grand bras droit
l'envoya au pape à rome

c'est pourquoi
l'ascenseur
n'avait plus dada au coeur

mangez du chocolat
lavez votre cerveau
dada
dada
buvez de l'eau

II

la chanson d'un dadaïste
qui n'était ni gai ni triste
et aimait une bicycliste
qui n'était ni gaie ni triste
mais l'époux le jour de l'an
savait tout et dans une crise
envoya au vatican
leurs deux corps en trois valises

ni amant
ni cycliste
n'étaient plus ni gais ni tristes

mangez de bons cerveaux
lavez votre soldat
dada
dada
buvez de l'eau

III

la chanson d'un bicycliste
qui était dada de coeur
qui était donc dadaïste
comme tous les dadas de coeur

un serpent portait des gants
il ferma vite la soupape
mit des gants en peau d'serpent
et vient embrasser le pape

c'est touchant
ventre en fleur
n'avait plus dada au coeur

buvez du lait d'oiseaux
lavez vos chocolats
dada
dada
mangez du veau

Tristan Tzara (1923)

Porque te quiero en 65 palabras



Porque tequiero en 65 palabras.
- Te quiero porque creo qe entiendes como soy,te quiero porqe a ti te puedo contar lo que a nadie le puedo contar, porque
puedo sentir qe mi vida a tu lado cobrará sentido y dejará de estar vacía, te quiero porque me preguntaste cuantos años tenía
cuando murió mi padre y eso nadie me lo había preguntado jamás; te quiero tanto qe me gustaría...
+ ¿Qué te gustaría?
- Nosé, no lo he podido escribir. Se me agotaron las palabras,¿65 son muy pocas no?
+Sí,son pocas.
-¿Sabes lo que me gustaría a mi?
-Y que no he podido escribir.
-Me gustaría mirar la lavadora contigo.
....
-SÍ.te juro que nunca la he visto con una chica.
-Porque nunca he querido a nadie como te he querido a ti.

Thursday, December 31, 2009

Cheers!

Imi amintesc ca in ultima zi din anul trecut mi-am spus "2009 - sa fie despre bucuria culorii". Si cata culoare mi-a scaldat ochii si mi-a imbujorat obrajii anul acesta. Si cati oameni in pastel. A fost atat de multa culoare, incat de multe ori m-am simtit ca un copil caruia cineva i-a pus la indemana o galetusa cu tempera si o paleta cu acuarele in fata unei oglinzi si apoi l-a lasat singur sa se joace. Si m-am jucat in fata oglinzii. Si oglinda s-a transformat treptat in realitate. Si realitatea a fost prezent. In primele 6 luni un prezent tumultos care m-a invatat ce este mai importat in viata - oamenii dragi, dagostea de natura, respectul fata de munca, sanatatea, prietenia si cautarea valorii. Am revenit acasa si mi-am inteles mai bine radacinile. Au urmat calatorii, lectii de viata - Sibiu si Horea, Vatra Dornei si Crisan. Cu cata caldura m-au primit meleagurile natale, cu cat drag. Le multumesc lor pentru patru luni de regasire a farmecului romanesc pe care-l credeam pierdut. Decembrie a insemnat odata cu finalul anului si un nou inceput. O alta oglinda. Alte culori, putin mai reci adevarat dar in grija unui copil mai mare, care a invatat sa isi schiteze prezentul mai repede si cu miscari mai sigure.

Zambesc si ma bucur ca nu m-am pierdut in fata oglinzii, ca nu am capitulat si nici n-am obosit. Si admir viata, naturaletea ei, greutatile, urmarea lor de multe ori, admir credinta. Simt ca m-am NEdefinit si ma bucur. Poate voi continua asa si la final voi putea sa ma integrez intr-un tot.

Este dupa-amiaza ultimul zile din an. Al douazeci si patrulea an pe care viata mi l-a oferit spre a ma bucura. Am ales cu grija verbul, asa cum fac de obicei. Din respect.
Doamne, ce an... 2009. Iti multumesc!!