Showing posts with label Friendship. Show all posts
Showing posts with label Friendship. Show all posts

Sunday, November 2, 2008

Slow down experience




Last night I was given to live one of the biggest surprises ever as my friends from AIESEC organized me a "Happy Birthday" reunion although it wasn't my birthday at all :) Their idea and the hole surprise really touched my heart as I felt love and I knew then that I love them just the way they are...
So, 1st of November '08 it's a really memorable day and a really crazy chapter of my "AIESEC family" story.
I am grateful for the friends I have.
I am grateful because I know now better than never that everything that happens, happens for a reason.
I am grateful for the context I live in and for my "slow down experience" :)

And here's one of my presents that goes well with my beliefs:




"Slow down you crazy child
You're so ambitious for a juvenile
But then if you're so smart tell me why
Are you still so afraid?
Where's the fire, what's the hurry about?
You better cool it off before you burn it out
You got so much to do and only
So many hours in a day

But you know that when the truth is told
That you can get what you want
Or you can just get old
You're gonna kick off before you even get halfway through
When will you realize...Vienna waits for you

Slow down you're doing fine
You can't be everything you want to be
Before your time
Although it's so romantic on the borderline tonight (tonight)
Too bad but it's the life you lead
You're so ahead of yourself
That you forgot what you need
Though you can see when you're wrong
You know you can't always see when you're right(you're right)

You got your passion you got your pride
But don't you know that only fools are satisfied?
Dream on but don't imagine they'll all come true
When will you realize
Vienna waits for you

Slow down you crazy child
Take the phone off the hook and disappear for a while
It's alright you can afford to lose a day or two
When will you realize...
Vienna waits for you.

And you know that when the truth is told
That you can get what you want
Or you can just get old
You're gonna kick off before you even get halfway through

Why don't you realize...Vienna waits for you
When will you realize...Vienna waits for you"

Sunday, September 28, 2008

Apuseni... VERDE


Am plecat din Constanta gandindu-ma aproape cu drag la noua metafora pe care nu numai o cultivam, ba chiar incepusem sa o indragesc. Am plecat gandidu-ma la un fragment Hesse pe care o voi si adauga aici pentru a da coerenta gandurilor :

"[...] toti oamenii simt nevoia, dupa cum se pare innascuta si imperativa, de a-si imagina eul lor ca pe un intreg. Chiar daca ideea aceasta fixa le este adesea puternic zdruncinata, ea se reface neincetat. [...] Iar cand unii oameni deosebiti de dotati si cu o structura deosebit de delicata simt incoltandu-le banuiala ca sufletul lor nu e facut dintr-o bucata, cand la fel ca toti oamenii de geniu, isi infrang ideea fixa a personalitatii unitare, simtind ca sunt compusi din mai multe parti, ca un manunchi de mai multe euri, atunci nu este nevoie decat sa exprime acest lucru, pentru ca majoritatea sa ii inchida in ospicii, sa cheme in ajutor stiinta, sa ii numeasca schizofrenici si sa scuteasca omenirea de a mai auzi din gura acestor nefericiti glasul adevarului.[...] Asadar, in momentul in care un om face primul pas, dilatand acea unitate imaginara a eului sau pana la dualitate, omul acesta devine aproape un geniu, sau cel putin este o exceptie rara si interesanta. In realitate insa, nici un eu, nici chiar cel mai naiv nu este unitar, ci este un Univers de o diversitate extraordinara, o mica bolta cereasca presarata cu stele, un haos de trepte si stari, de apucaturi mostenite si de posibilitati. Fiecare individ inclina sa considere ca haosul acesta este o unitate, vorbind despre propriul sau eu ca despre un fenomen simplu, bine inchegat si conturat cu claritate, ceea ce este o iluzie necesara pe care o nutreste in mod curent fiecare om, o necesitate la fel de vitala ca respiratia si hrana"

Mi-am recunoscut ca sunt un om mai putin decat unitar, sunt o mare de substante care se transforma astfel incat indiferent de context sa para ca e UN. M-am intrebat din ce sunt alcatuita, daca ar fi sa dezmembrez fara mila UNUL, ce bucati mari as regasi in el?
Am insa aceasta tendinta ciudata de a-mi sabota descoperirea de sine asadar mi l-am luat la mine nu pe Hesse ci... pe Rushdie cu minunatul "Harun si marea de povesti"...

In Apuseni am invatat sa-mi recunosc expresia propriei identitati, oricat de complexe... M-au ajutat oamenii care aveau ceva in ochi, era acel ceva de la munte, o sclipire de intelepciune si de pace sufleteasca, o comoara pe care o poarta in ei si care eu cred ca se numeste caracter. Imi plac da, valorile pe care muntele le sadeste in om, imi place cum da la o parte aparentele pentru a putea ajunge la esenta... Ma intreb cum este sa te trezesti in fiecare dimineata in fata tuturor acelor nuante de verde - acea frumusete completa in fata careia inima se topeste, bratul cedeaza, spatele se pleaca, omul se opreste... Pe dealul cu melci le-am dat nume nuantelor - Verde Dor, Verde Emotie, Verde Seductie, Verde Prietenie, Verde Adevar, Verde Sinceritate, Verde Umilinta, Verde Inteles, Verde Cunoastere, Verde Iubire.

As vrea ca aceste cuvinte pe care le arunc in aer si le asez intr-un inteles sa poata sa exprime senzatia cand am luat in brate frasinul lui Horea, sa poti sa simt din nou viata aceea imemoriala, sa pot sa ma intorc la inceputul, sa alerg dupa UN si sa-l prind in Verde Adevar.

As vrea sa pot simti de dimineata Verde Dor precum am simtit in fata coltului Eminescu din Muzeul de Istorie Alba-Iulia. "Tara mea de dor..." se repeta printre colturile trecutului si parca ma indemnau sa imi recunosc propriul Verde Dor.

As vrea sa va invit la un ceai de Verde Prietenie, sa facem sandwich-uri impreuna si sa pornim intr-o calatorie spirituala si proaparata precum cea pe care eu si baby Elena am avut-o impreuna.

As vrea sa impartasesc Verdele Inteles de la Lacul Brazi, unde serenitatea canta mai puternic decat ploaia de septembrie.

Verde Umilinta... Sunt fericita!

Monday, September 8, 2008

Vara aceasta

Buna seara Raluca,



Cu siguranta acesta este o modalitate impardonabila de raspunde unei promisiuni de a scrie - dupa aproape trei saptamani... Instinctiv incerc sa gasesc o ratiune pentru care ma schimb si imi vine in minte imaginea unui fel de unchi de-al meu care locuia la Hunedoara si care ne scria mie si familiei mele cu regularitate - de 4 ori pe ani. Cu un miros de hartie veche si un scris care ma facea sa ma gandesc la vechii scribi, toate scrisorile lui sunau la fel - lipsite de culoare si pierdute intr-o epoca care se incheia luand cu ea si ultimii reprezentanti ai unei vieti burgheze cuminti si asezate.

Asadar, draga Raluca, mailul este asadar o scrisoare aproape "burgheza", exercitii de mult uitate in lumea in care traiesc acum si care desi old-fashioned, continui sa le cultiv intr-un spirit de respect pentru cine putem fii...

Astazi s-a intamplat ceva - niciun eveniment deosebit, decat o limonada la pranz cu niste prieteni pe o terasa. Sa fie probabil un sentiment cald de prietenie care m-a facut sa ma gandesc la oameni pe care i-am cunoscut along the way....
Si aceasta fermecata limonada cred ca a mai avut cel putin inca un efect - acela de a ma trezi prin gustul ei acrisor dintr-o stare in care intrasem si care aproape ma speria... o singuratate inexplicabila pentru ca toate zilele si serile mele sunt pline de atatia oameni frumosi....

A mai trecut vara si ma intreb ce s-a intamplat? Cum a trecut asa repede? Si uite cum acum in timp ce scriu imi tot zboara gandurile la the lovely Cardigans...
" Oh with the sun in my eyes
Surprise, I'm living a life..."
Cam asa a fost vara aceasta. Am trait si am invatat... Am invatat ca viata fara evenimente este frumoasa intr-o varianta clasica si plina de eleganta... Recunosc ca stiam de cand eram mica de "carpe diem" insa cum de avem cateodata nevoie de 23 de ani ca sa ajungem la aceasta concluzie, e o intrebare care ma pune in dificultate.
Asadar, imi permit in fiecare dimineata calda sa deschid fereastra cu o cafea tare alaturi, deschid larg geamul care imi deschide vederii un nuc de-o seama cu mine ce traieste in fata ferestrei mele de la etajul 2 si cu sunete de Vivaldi primite in dar de Craciunul trecut, simt si traiesc parca un moment de referinta al vietii mele :)

Alteori ma simt precum faimosul personaj al lui Hesse, un lup de stepa... Cu aceeasi tinuta inalta, putin aplecata in fata trec prin contexte in care ma simt complet neintegrata. Niciodata nu am fost o persoana superficiala insa acum e ca si cum as cobori in mine o scara din ce in ce mai repede pana cand nu o sa se mai zareasca nimic. Noroc ca telefonul suna in fiecare dupa-amiaza trezindu-ma din mizantropie si ma cheama cu prietenie la cate un pahar de vorba si reverie constructiva...

Vine toamna, doar ea mai ma face sa ma gandesc la trecut, un muzeu sui generis plin de culoare, sunete, muzica si linie... Imi amintesc ca acum 4 ani incepeam Facultatea si un nou capitol din viata mea. Cred ca acum a venit intr-un final timpul sa incep sa scriu si altul. Poate scrisorile din seara asta dedicate celor multi oameni deosebiti pe care i-am cunsocut sa fie un fel de prefata de capitol.

Scrie-mi Raluca despre tine...intr-o dupa-amiaza visatoare, intr-o dupa-amiaza Debussy. Si ai grija de tine.


Cu drag,
Vali

Tuesday, May 13, 2008

Fresh end

I needed to escape for a few minutes from writing my paper for the exam I'm having on Monday morning. I needed to go for just a moment in a beautiful place of my past. I needed to feel again as if I'm in the sweet arms of my friends who although we live in the same city I see more rarely... There's no context anymore that facilitates us getting altogether. And I'm not complaining, as I know that we can change that after the faculty is over.


Monday, April 21, 2008

Let's watch the flowers grow...

Ma petite jolie :)

Multumesc pentru TN. Should i look on it for me? :)

Bucuresti este din ce in ce mai greu de suportat ...but you know what i think everything is going to be just the same if a porpose will miss from the activity...astfle ca ma petite jolie eu caut in mine acum...anul asta poate sa fe un an pierdut pt mine sau poate sa fie unul castigat .....ma revolt in mine :) e neobisnuit pt mine care sunt/eram mai pacifista dar ma revolt.baby ti-as scrie asa de multe dar nu stiu cuvintele, nu stiu ideile nu stiu. ....am inceput un curs cu un pf deosebit. I will tell you more.


Baby, azi ma gandeam la tine in capul meu si daca ar fi sa iti zic ceva acum in prag de cautari de traineeship asta ar fi: roaga-te sa gaseti locul tau, parcela ta unde sa pui floricica Vali. Roaga-te sa primesti raspunsul si sa il auzi, sa fii dincolo de stiinta ca poti alege singura, sa stii ca vine de dincolo de tine...caci altfel orice... se va destrama: mai repede sau mai tarziu.

O saptamana luminita intr-o vie constiinta de tine,
Lumi