Showing posts with label journal du petite fleur. Show all posts
Showing posts with label journal du petite fleur. Show all posts

Thursday, December 9, 2010

Jazz and I



Because it is art. Like art it has lines, rhythms and colors, allowing emotions and dreams. And mostly allowing to creatively flow. Or skip. And even skater.


Its colors are many. Ranging in mood from blue to red. And even orange. The colors set the mood. The rhythms set the mood. The lines set the mood. But it's a funny thing about the lines. They never are straight. They wave and walk funny. Its’ lines are fun. Just like art should be.


I said hi to jazz one night in Barcelona last year in Club Jamboree (btw happy 50th anniversary). I remember it was a Catalan, Alex that made jazz sooth, embrace and send me into another world. That night was a breakthrough for me. Now it’s Wednesdays that we go in Mehrspur for meeting it. This is a 10 years old music club where I believe passion for art is instilled and cultivated. And yes, it’s almost every Wednesday now that I allow myself to get carried away.


I had to grow into loving jazz. I had to get to know it by spending time with it. By listening to what it had to say. I had to make it my friend until we finally became lovers. With jazz you won’t get in love, you will slowly fall in love…The primary reason do this it is because it’s the flip side of art, provoking the whole range of emotions while stirring the soul.


Ultimately, like any art, jazz has the ability to provide escape from a sometimes cruel world. And for that reason it is a best friend. And a lover.

Sunday, October 17, 2010

Perlin




B este un punct de intalnire

B nu ofera sfaturi

B e lipsit de prejudecati si plin de istorie

B e precum un spirit care a calatorit mult

B isi spune cuvantul prin fapte nu inchipuiri

B e spiritual pentru ca ofera un spatiu inclusiv si creativ

B merge cu o bere sau cu Chardonnay

B e plin de detalii insa nu se pierde in ele

B e o atitudine si nu un label


E un punct de intalnire pentru spirite tinere care iubesc exprimentele si inteleg ciclul vietii. Am observant ca intrucat e plin de istorie si lipsit de prejudecati, nu ofera sfaturi. A adunat in timp o multime de detalii interesante insa a ramas autentic fata de sine insusi si asa a reusit sa nu se piarda in ele. Pentru ca e intins si verde a construit multa incredere de sine, ceea ce il face atragator si, intr-o maniera neconventionala extrem de sexy. Mai mult, ma intriga cum a reusit sa construisca atitudine si nu labels. Imaginea autenticitatii sale imi lasa imaginatia libera si ma ajuta sa vad ca acelasi ceva poate merge la fel de bine cu o bere sau cu un Chardonnay. Chiar de l-ai dezbraca de toate asocierile tipice, necautand sa se identifice cu ele, ar avea spiritual viu si ar crea alte simboluri. Nu prin sine insusi, bineinteles nu. A oferit atator spirite creative un refugiu de conventional incat acum e relaxat – chiiar aceste spirite il voi recrea din nou si mereu de-ar fi nevoie. Intr-o anumita masura e mereu in pericol – supra-expunerea la lumina reflectoarele, patrunzimea analizelor pe seama sa, faptul ca e o capitala – ma gandesc ca nu-i este chiar asa de usor. A trait sa vada cum a fost separat in doua si a avut rabdarea pentru a se reintregi pe sine. Acum e spiritual pentru ca ofera un spatiu inclusiv si creativ. Vorbesc despre Berlin!

Wednesday, June 9, 2010

Porque te quiero en 65 palabras



Porque tequiero en 65 palabras.
- Te quiero porque creo qe entiendes como soy,te quiero porqe a ti te puedo contar lo que a nadie le puedo contar, porque
puedo sentir qe mi vida a tu lado cobrará sentido y dejará de estar vacía, te quiero porque me preguntaste cuantos años tenía
cuando murió mi padre y eso nadie me lo había preguntado jamás; te quiero tanto qe me gustaría...
+ ¿Qué te gustaría?
- Nosé, no lo he podido escribir. Se me agotaron las palabras,¿65 son muy pocas no?
+Sí,son pocas.
-¿Sabes lo que me gustaría a mi?
-Y que no he podido escribir.
-Me gustaría mirar la lavadora contigo.
....
-SÍ.te juro que nunca la he visto con una chica.
-Porque nunca he querido a nadie como te he querido a ti.

Thursday, December 31, 2009

Cheers!

Imi amintesc ca in ultima zi din anul trecut mi-am spus "2009 - sa fie despre bucuria culorii". Si cata culoare mi-a scaldat ochii si mi-a imbujorat obrajii anul acesta. Si cati oameni in pastel. A fost atat de multa culoare, incat de multe ori m-am simtit ca un copil caruia cineva i-a pus la indemana o galetusa cu tempera si o paleta cu acuarele in fata unei oglinzi si apoi l-a lasat singur sa se joace. Si m-am jucat in fata oglinzii. Si oglinda s-a transformat treptat in realitate. Si realitatea a fost prezent. In primele 6 luni un prezent tumultos care m-a invatat ce este mai importat in viata - oamenii dragi, dagostea de natura, respectul fata de munca, sanatatea, prietenia si cautarea valorii. Am revenit acasa si mi-am inteles mai bine radacinile. Au urmat calatorii, lectii de viata - Sibiu si Horea, Vatra Dornei si Crisan. Cu cata caldura m-au primit meleagurile natale, cu cat drag. Le multumesc lor pentru patru luni de regasire a farmecului romanesc pe care-l credeam pierdut. Decembrie a insemnat odata cu finalul anului si un nou inceput. O alta oglinda. Alte culori, putin mai reci adevarat dar in grija unui copil mai mare, care a invatat sa isi schiteze prezentul mai repede si cu miscari mai sigure.

Zambesc si ma bucur ca nu m-am pierdut in fata oglinzii, ca nu am capitulat si nici n-am obosit. Si admir viata, naturaletea ei, greutatile, urmarea lor de multe ori, admir credinta. Simt ca m-am NEdefinit si ma bucur. Poate voi continua asa si la final voi putea sa ma integrez intr-un tot.

Este dupa-amiaza ultimul zile din an. Al douazeci si patrulea an pe care viata mi l-a oferit spre a ma bucura. Am ales cu grija verbul, asa cum fac de obicei. Din respect.
Doamne, ce an... 2009. Iti multumesc!!

Wednesday, December 31, 2008

Anul 2008 in cuvinte

Call me a woman, simt nevoia sa articulez intr-o maniera cursiva anul 2008. Din startul acestui exercitiu, imi dau sanse putine de succes dar continui pentru ca pana la urma, in fapt, insasi incercarea are valoarea si nobletea ei...

NY's rezolution pentru 2008 a fost „love in all of its forms".

Care e cuvantul potrivit? Intreg? Intregit? Intregitor? Accept sa raman la ultimul caci fara doar si poate atat logicul cat si emotionalul vin sa imi confirme ca 2008 a fost un an intregitor.

Non, Je Ne Regrette Rien

Am debutat in 2008 cu multe intrebari, izvor al evolutiei dar si al transformarii si al tulburarii... Il inchei asemeni si cu zambetul de rigoare imi recunosc ca aceste intrebari au fost singurul liant ce m-au tinut oarecum la fel... Intrebarile ma tin laolalta, ma tin integrata in lume nicidecum nu-mi mai dau senzatia nerezolvatului. Am invatat sa traim impreuna si sa ne tinem in forma spiritul, alergand dupa raspunsuri ; da, e un sport care-mi incetineste bataile inimii...

Non, Rien De Rien, Non, Je Ne Regrette Rien

Invatam pe bucati, ca si cum nu posedam in noi o incapere unde sa putem ingloba un intreg. Din ian pana in aprilie am invatat sa dau ce era mai bun in mine pentru o comunitate de valori si oameni pe care o indragesc, din mai pana in iunie am invatat sa pot sa fiu puternica si sa inchid un capitol educativ, din iulie pana in septembrie am invatat sa ma intorc in mine pentru a ma intelege, din septembrie am invatat cum sa cresc aripile relationalului (prieteni si abia apoi familie).

Ni Le Bien Qu`on M`a Fait, Ni Le Mal

Tout Ca M`est Bien Egal

Nu-i de mirare ca imi pare intelept sa stau. In nemiscare am inteles ce cautam – un loc care la randu-i sa ma cheme.In nemiscare am inteles si am putut sa iert si sa inchid cercuri. Sau n-am inteles dar am decis sa merg mai departe si sa las necunoscutele sa vietuiasca si ele intr-un spatiu al meu in care pot manifesta generozitate.

C`est Payé, Balayé, Oublié

E o dupa-amiaza visatoare. Imi numar acum prieteniile pe degete dar sunt pusa in dificultate atunci cand incerc intr-o singura unitate sa spun ce inseamna ele pentru mine sau cand vreau, ca un copil, sa le cuprind deodata... Le multumesc in gand pentru a imi calma putin explozia de sentimente si pentru a-mi continua voyajul... Bilantul e exprimat in gand, nu ar aduce nimic sa il scriu pe hartie. Am investit, am primit, am pierdut... si... in fine, am trait!

Je Me Fous Du Passé

Ce-am trait? Am trait in forma dar numai continut, am trait trecut, prezent ba chiar si orizont, am trait in vis dar si in realitate, am trait prin ceilalti dar si prin mine. Nimic mai natural, nimic mai cursiv de atat.

Cu un amestec de copilarie si maturitate va pup cu drag,

Vali


PS: La multi ani 2009!


Sunday, November 2, 2008

Slow down experience




Last night I was given to live one of the biggest surprises ever as my friends from AIESEC organized me a "Happy Birthday" reunion although it wasn't my birthday at all :) Their idea and the hole surprise really touched my heart as I felt love and I knew then that I love them just the way they are...
So, 1st of November '08 it's a really memorable day and a really crazy chapter of my "AIESEC family" story.
I am grateful for the friends I have.
I am grateful because I know now better than never that everything that happens, happens for a reason.
I am grateful for the context I live in and for my "slow down experience" :)

And here's one of my presents that goes well with my beliefs:




"Slow down you crazy child
You're so ambitious for a juvenile
But then if you're so smart tell me why
Are you still so afraid?
Where's the fire, what's the hurry about?
You better cool it off before you burn it out
You got so much to do and only
So many hours in a day

But you know that when the truth is told
That you can get what you want
Or you can just get old
You're gonna kick off before you even get halfway through
When will you realize...Vienna waits for you

Slow down you're doing fine
You can't be everything you want to be
Before your time
Although it's so romantic on the borderline tonight (tonight)
Too bad but it's the life you lead
You're so ahead of yourself
That you forgot what you need
Though you can see when you're wrong
You know you can't always see when you're right(you're right)

You got your passion you got your pride
But don't you know that only fools are satisfied?
Dream on but don't imagine they'll all come true
When will you realize
Vienna waits for you

Slow down you crazy child
Take the phone off the hook and disappear for a while
It's alright you can afford to lose a day or two
When will you realize...
Vienna waits for you.

And you know that when the truth is told
That you can get what you want
Or you can just get old
You're gonna kick off before you even get halfway through

Why don't you realize...Vienna waits for you
When will you realize...Vienna waits for you"

Sunday, September 28, 2008

Apuseni... VERDE


Am plecat din Constanta gandindu-ma aproape cu drag la noua metafora pe care nu numai o cultivam, ba chiar incepusem sa o indragesc. Am plecat gandidu-ma la un fragment Hesse pe care o voi si adauga aici pentru a da coerenta gandurilor :

"[...] toti oamenii simt nevoia, dupa cum se pare innascuta si imperativa, de a-si imagina eul lor ca pe un intreg. Chiar daca ideea aceasta fixa le este adesea puternic zdruncinata, ea se reface neincetat. [...] Iar cand unii oameni deosebiti de dotati si cu o structura deosebit de delicata simt incoltandu-le banuiala ca sufletul lor nu e facut dintr-o bucata, cand la fel ca toti oamenii de geniu, isi infrang ideea fixa a personalitatii unitare, simtind ca sunt compusi din mai multe parti, ca un manunchi de mai multe euri, atunci nu este nevoie decat sa exprime acest lucru, pentru ca majoritatea sa ii inchida in ospicii, sa cheme in ajutor stiinta, sa ii numeasca schizofrenici si sa scuteasca omenirea de a mai auzi din gura acestor nefericiti glasul adevarului.[...] Asadar, in momentul in care un om face primul pas, dilatand acea unitate imaginara a eului sau pana la dualitate, omul acesta devine aproape un geniu, sau cel putin este o exceptie rara si interesanta. In realitate insa, nici un eu, nici chiar cel mai naiv nu este unitar, ci este un Univers de o diversitate extraordinara, o mica bolta cereasca presarata cu stele, un haos de trepte si stari, de apucaturi mostenite si de posibilitati. Fiecare individ inclina sa considere ca haosul acesta este o unitate, vorbind despre propriul sau eu ca despre un fenomen simplu, bine inchegat si conturat cu claritate, ceea ce este o iluzie necesara pe care o nutreste in mod curent fiecare om, o necesitate la fel de vitala ca respiratia si hrana"

Mi-am recunoscut ca sunt un om mai putin decat unitar, sunt o mare de substante care se transforma astfel incat indiferent de context sa para ca e UN. M-am intrebat din ce sunt alcatuita, daca ar fi sa dezmembrez fara mila UNUL, ce bucati mari as regasi in el?
Am insa aceasta tendinta ciudata de a-mi sabota descoperirea de sine asadar mi l-am luat la mine nu pe Hesse ci... pe Rushdie cu minunatul "Harun si marea de povesti"...

In Apuseni am invatat sa-mi recunosc expresia propriei identitati, oricat de complexe... M-au ajutat oamenii care aveau ceva in ochi, era acel ceva de la munte, o sclipire de intelepciune si de pace sufleteasca, o comoara pe care o poarta in ei si care eu cred ca se numeste caracter. Imi plac da, valorile pe care muntele le sadeste in om, imi place cum da la o parte aparentele pentru a putea ajunge la esenta... Ma intreb cum este sa te trezesti in fiecare dimineata in fata tuturor acelor nuante de verde - acea frumusete completa in fata careia inima se topeste, bratul cedeaza, spatele se pleaca, omul se opreste... Pe dealul cu melci le-am dat nume nuantelor - Verde Dor, Verde Emotie, Verde Seductie, Verde Prietenie, Verde Adevar, Verde Sinceritate, Verde Umilinta, Verde Inteles, Verde Cunoastere, Verde Iubire.

As vrea ca aceste cuvinte pe care le arunc in aer si le asez intr-un inteles sa poata sa exprime senzatia cand am luat in brate frasinul lui Horea, sa poti sa simt din nou viata aceea imemoriala, sa pot sa ma intorc la inceputul, sa alerg dupa UN si sa-l prind in Verde Adevar.

As vrea sa pot simti de dimineata Verde Dor precum am simtit in fata coltului Eminescu din Muzeul de Istorie Alba-Iulia. "Tara mea de dor..." se repeta printre colturile trecutului si parca ma indemnau sa imi recunosc propriul Verde Dor.

As vrea sa va invit la un ceai de Verde Prietenie, sa facem sandwich-uri impreuna si sa pornim intr-o calatorie spirituala si proaparata precum cea pe care eu si baby Elena am avut-o impreuna.

As vrea sa impartasesc Verdele Inteles de la Lacul Brazi, unde serenitatea canta mai puternic decat ploaia de septembrie.

Verde Umilinta... Sunt fericita!

Monday, September 8, 2008

Vara aceasta

Buna seara Raluca,



Cu siguranta acesta este o modalitate impardonabila de raspunde unei promisiuni de a scrie - dupa aproape trei saptamani... Instinctiv incerc sa gasesc o ratiune pentru care ma schimb si imi vine in minte imaginea unui fel de unchi de-al meu care locuia la Hunedoara si care ne scria mie si familiei mele cu regularitate - de 4 ori pe ani. Cu un miros de hartie veche si un scris care ma facea sa ma gandesc la vechii scribi, toate scrisorile lui sunau la fel - lipsite de culoare si pierdute intr-o epoca care se incheia luand cu ea si ultimii reprezentanti ai unei vieti burgheze cuminti si asezate.

Asadar, draga Raluca, mailul este asadar o scrisoare aproape "burgheza", exercitii de mult uitate in lumea in care traiesc acum si care desi old-fashioned, continui sa le cultiv intr-un spirit de respect pentru cine putem fii...

Astazi s-a intamplat ceva - niciun eveniment deosebit, decat o limonada la pranz cu niste prieteni pe o terasa. Sa fie probabil un sentiment cald de prietenie care m-a facut sa ma gandesc la oameni pe care i-am cunoscut along the way....
Si aceasta fermecata limonada cred ca a mai avut cel putin inca un efect - acela de a ma trezi prin gustul ei acrisor dintr-o stare in care intrasem si care aproape ma speria... o singuratate inexplicabila pentru ca toate zilele si serile mele sunt pline de atatia oameni frumosi....

A mai trecut vara si ma intreb ce s-a intamplat? Cum a trecut asa repede? Si uite cum acum in timp ce scriu imi tot zboara gandurile la the lovely Cardigans...
" Oh with the sun in my eyes
Surprise, I'm living a life..."
Cam asa a fost vara aceasta. Am trait si am invatat... Am invatat ca viata fara evenimente este frumoasa intr-o varianta clasica si plina de eleganta... Recunosc ca stiam de cand eram mica de "carpe diem" insa cum de avem cateodata nevoie de 23 de ani ca sa ajungem la aceasta concluzie, e o intrebare care ma pune in dificultate.
Asadar, imi permit in fiecare dimineata calda sa deschid fereastra cu o cafea tare alaturi, deschid larg geamul care imi deschide vederii un nuc de-o seama cu mine ce traieste in fata ferestrei mele de la etajul 2 si cu sunete de Vivaldi primite in dar de Craciunul trecut, simt si traiesc parca un moment de referinta al vietii mele :)

Alteori ma simt precum faimosul personaj al lui Hesse, un lup de stepa... Cu aceeasi tinuta inalta, putin aplecata in fata trec prin contexte in care ma simt complet neintegrata. Niciodata nu am fost o persoana superficiala insa acum e ca si cum as cobori in mine o scara din ce in ce mai repede pana cand nu o sa se mai zareasca nimic. Noroc ca telefonul suna in fiecare dupa-amiaza trezindu-ma din mizantropie si ma cheama cu prietenie la cate un pahar de vorba si reverie constructiva...

Vine toamna, doar ea mai ma face sa ma gandesc la trecut, un muzeu sui generis plin de culoare, sunete, muzica si linie... Imi amintesc ca acum 4 ani incepeam Facultatea si un nou capitol din viata mea. Cred ca acum a venit intr-un final timpul sa incep sa scriu si altul. Poate scrisorile din seara asta dedicate celor multi oameni deosebiti pe care i-am cunsocut sa fie un fel de prefata de capitol.

Scrie-mi Raluca despre tine...intr-o dupa-amiaza visatoare, intr-o dupa-amiaza Debussy. Si ai grija de tine.


Cu drag,
Vali

Sunday, August 17, 2008

I am your mind and soul... I am your mind.. I am... I

I miss being unified - body, mind and soul... I miss being me at my full capacity. But I am and I shall be.

Here's to the common relationship between the mind, the intellect and the soul. A beautiful groove with conscious depth.




Roy Ayers

I Am Your Mind (Part 2)

If you believe in yourself
You’ll know the real you
It’s coming from within
Sincerely, sincerely

You subject yourself to being vulnerable
Not knowing why you fall in love
And so you become
What you are made to become
It’s not at all fair that I feel as I do
Tell me something to make me feel better


My sister, I am your mind. Within you there’s a never-ending magnitude of infinite strength, wisdom and will. You travel my roads through life never knowing your own true reality because my thoughts remain like distant quasars. You abuse me by never letting me say and do as I feel. Our thoughts split from love affairs to choice of friends. We argue like two enemies yet we are good friends.

Now, there are moments when we harmonize with each other, and become one with nature and reality. But these times are few. When after you have replenished yourself, the fear of the truth sets in. We split, and you start to run again. Running, running, running. Running through women, men, jobs, people and life looking for the answer when I had it all along. But I smile… because I am your mind.

I was your mind yesterday; I am your mind today; and I’ll be your mind tomorrow. And as our end draws near we will become closer. But you and I, you and I, we will never be one, for I will part from you and you will part from me; you finding another mind and I another soul. And we’ll travel on and on.

By the way, I need more than sex to nourish my equilibrium. But I do need sex. I also need sun, trees, stars, creativity and love. But you saturate my soul with too much of one and not enough of the other. Therefore I cry. But why do we cry? Because tears cleanse the windows of our minds. I am your mind.


Tell me something to make me feel better


All your thoughts inside your mind wanting to be free

Well, now you’ve got the chance to let your mind grow… and be free. Because the music is just trying to say things to free your mind. And if you let your mind be free, then you can understand mine. There’s no need to be afraid of me. I want to be your friend. I’m just trying to give you music from deep, deep, deep within.

And on and on, and on and on

Tell me something to make me feel better

All of your dreams can become reality. My dial reaches full, but you’ve only been turning me halfway. Turn me up, and alpha and theta waves will spew from your pores. Knowledge, peace, happiness and prosperity will be placed at your feet. Let’s, let’s create. Solve. Love. Accomplish. And unify. As-Salaam-Alaikum.

Sunday, June 8, 2008

Lasa oamenii sa ti se intample

“Deschide ochii.

In autobuze, pe strada, in masini, in tramvaie oamenii dorm.
Ca niste baloane de sapun care se bucura de schimbarea climatica pentru ca le produce putina dilatatie. Acele, unghierele si forfecutele ar trebui interzise pe toate mijloacele de transport in comun.
Daca umbli cu obiecte ascutite la tine, asteapta-te sa fii luat de terorist. Oamenii se tem de mare dezumflare ca de-al treilea razboi mondial. Ai grija! Se citeste pe fata ta ca n-ai mai dormit de cateva dimineti. Mutra asta lucida e un pericol pentru gonflatia globala. Acupunctura e noul Jihad.


Deschide ochii si lasa oamenii sa ti se intample. Opreste un biciclist si roaga-l sa-ti dea si tie bicla o tura. Intreaba-l pe pustiul care cerseste la stop cum il cheama. O sa te surprinda, dar chiar si strigoii au nume. Pune mana pe umarul celei care te-a imbrancit, priveste-o in ochi si intreab-o, cum a facut Oana cu o mamusca accesorizata cu prea multe sacose, care se chinuia sa prinda tramvaiul si care decoda sufletele din jurul ei ca potentiale obstacole: „Iertati-ma, pot sa va ajut cu ceva?”. Daca ramane stana de piatra, cu ochii umezi, cum a facut mamusca, s-a intamplat un miracol. Daca trage aer in piept, e doar descumpanita. Fugi cat te tin picioarele. Baloanele se gonfleaza la loc cat ai zice „Fas!”.


Deschide ochii. Caramida cu caramida, da zidul jos. Mai tii minte despre ce era vorba in Mesterul Manole? Despre zidul ala vorbesc. Inceteaza sa-ti mai dai cu tencuiala pe fata. Ia un servetel demachiant si lasa-ti porii sa respire. Pune putina lotiune tonica pe suflet. Apuca-te de yoga, mergi la teatru, du-te sa vezi „Ma tot duc” cu Oana Pellea si Mihai Gruia, invata tango, citeste putina poezie. Lasa oamenii sa ti se intample. Lasa-i sa nu se intample daca asa au ei chef. E treaba lor.


Deschide ochii. Nimic bun n-are sa iasa din asta. O sa afli ca nevasta taximetristului nu mai face mucenici de cand ginerele administratorului a aparut la „Dansez pentru tine”, ca fereastra de la bucatarie a colegului tau de birou are vedere la ghena, ca oamenii pe care-i opresti pe strada nu stiu sa dea nici buna ziua, necum sa-ti dea bicicleta.


Deschide ochii. Nu pot sa te mint, o sa ti-o iei in bot. Falfaitul niciunui inger nu va bloca lovitura.
O sa ti-o iei si o sa simti ca te doare. E tot ce pot sa-ti promit. O sa simti.
Daca ti-e teama, tine-i inchisi. Doare mai putin. Ranjeste cand iti vine sa plangi. Nu doare aproape deloc. Daca aerul nu se asaza bine in jurul tau, inghite-l pe tot. Da-te rotund. Asta chiar ca nu doare deloc. E doar sapun. Numai atunci cand te ustura prea tare sub pleoape, numai atunci.


Deschide ochii.”

Thursday, May 15, 2008

Into the wild

I saw this movie... it's called just like that "Into the wild" and it was inspired by a true story worth to tell it to the world I guess...It captures in an authentic and inspiring manner all the paradox and lack of true value of this world. It made me think about what can I do each and every day... for not killing the truth of everyday.

"Oh it's a mystery to me.
We have a greed, with which we have agreed...
and you think you have to want more than you need...
until you have it all, you won't be free.

Society, you're a crazy breed.
I hope you're not lonely, without me.

When you want more than you have, you think you need...
and when you think more then you want, your thoughts begin to bleed.
I think I need to find a bigger place...
cause when you have more than you think, you need more space.

Society, you're a crazy breed.
I hope you're not lonely, without me.
Society, crazy indeed...
I hope you're not lonely, without me.

There's those thinkin' more or less, less is more,
but if less is more, how you keepin' score?
It means for every point you make, your level drops.
Kinda like you're startin' from the top...
and you can't do that.

Society, you're a crazy breed.
I hope you're not lonely, without me.
Society, crazy indeed...
I hope you're not lonely, without me
Society, have mercy on me.
I hope you're not angry, if I disagree.
Society, crazy indeed.
I hope you're not lonely...
without me."

Somehow it captures too many metaphors and truths that worth be told and lived everyday. Traveling inside makes me wanna be even stronger. Inner stronger that 1 million other.. cause I wanna change.. I wanna change...

Tuesday, May 13, 2008

The music is all around us

Wondering what would merge in the real world of mine people together. No sentimentalism. Just thinking at a meta-formula or a simple thing that could get us all together. And together for me means somehow in the same equation of feelings, power and beauty. I bet that living this just for one moment would change the world, our world.

And as I watched with my mum a week ago the film "August Rush" I got an answer to my question, which made me happy. Hey petite Fleur, someplace somebody is asking himself the same question. It may be music as good music is everywhere if you can hear it. Can you hear it? Just close your eyes and listen. It's real. My window is closed and I can still hear the pigeons singing in the tree just in front of me. It's a wonderful moment in May now and I'm living it without considering in which extent it's good to be intense, it's good to feel and to admit you love feeling and listening to the music all around.

It's just another normal day after a pleasant evening spent last night with an Alumni of ours - Vio Panaite. I drank my coffee in the morning doing my ritual of checking e-mails. I've had a nice surprise from Singapore as an ex AIESEC member that went in a traineeship there and to whom I wrote yesterday asking him more about his experience replied with some insights. I'm traveling with my eyes wide open on different continents. After this I'm gonna do my morning exercise and then go to school as I feel today is a good day for the future. The air is going to be fresh as it rained a lot yesterday... it's good to live and be aware of the beauty and music all around.

Thank you God!

Tuesday, April 22, 2008

Life is wonderful… when is purposeful


After being phisically and mentally engaged in a 3 months self-discovery process, I finally found a part of my core ego... As so it is...



Vision:

I fell I'm a simple, big hearted person. I deal with challenges each day and I'm learning by doing while enjoying the moment. I always seek and enjoy diversity as I feel it creates positive synergy for me and for the ones around me.

Mission:

My core professional trajectory and my everyday actions are enabling sustainable impact in the society.

Values:

¯ Tenacity

¯ Humility

¯ Integrity

¯ Courage

¯ Innovation

Principles:

¯ I'm staying in contexts of this world that need me.

¯ Every context I'm in, has within it all that I wish to create.

¯ In every experience I raise up the standard of being a human.

¯ I'm contributing to positive change by leading the process.

¯ As a leader, I'm combining perseverance with humbleness.

¯ Eu nu strivesc corola de minuni a lumii....


Petite Fleur Vali...

Monday, June 11, 2007

Peceti de Aur















"Pe frunte, brate si pe piept,


Va-mpodobesc cu drag in Clipa de Rascruce!


Si Zorile de ieri devin in timp Amiezi de Vara

Cu frunze, roade si trunchiuri severe si-ndraznete!


Iar eu din streasina plecata sub Toamna Aurie,


Ma-ntorc in timp si zbor in viitor,


Tesand cu Vorbe simple,
Legenda mea, legenda voastra,

Legenda Scolii ce inalta si pastreaza

Altarul viu al mintilor iscoditoare,


Catand Lumina vie a Zilei de Intai!"




Cu emotie, elevilor mei!

profesor Lucia Zanchi

4 iunie 2004,
Constanta


De mult nu mai mi-am luat timp sa scriu, sa stau sa analizez ce traiesc si mai ales cum traiesc. Mi-am amintit intamplator de mine cautand intr-o gramada de vechituri (cam ironic) si gasind peozia de mai sus... primita in ziua bachetului de liceu... oare mai sunt eu, Eu? Mi-e teama caci mi-a fost teama de autostrada in care uiti sa te uiti la frumusetea dimprejur, de oameni si de tine... Paradoxal, imi petrec asa de mult timp cu mine insa eu ma simt singura cu mine. Nu, nu cred ca este ok sa merg pe metafora aceasta a dedublarii insa acum nu stiu exact ce-i cu mine si ce-mi doresc. Slava Domnului ca mai exista inca Wayne, Peters, Kotler, ca mai exista poezie.

Si multumesc Adrian Pintea!


Cu un alt tip de emotie,

Petite Fleur Vali

Tuesday, April 3, 2007

Dand inteles....


Undeva in Constanta pe muzica lui Clayderman am cunoscut o emotie copilareasca, o emotie frageda si simpla ce m-a invatat sa-mi traiesc mai intens experientele de zi cu zi.

Am cunoscut o energie noua, am descoperit cum uneori viziunea, inspiratia si actiunile pot converge simplu si frumos catre un moment de armonie in tine si in jur. Cata frumusete in jur, Doamne! Cata frumusete poate crea o mana de oameni...

Am avut momente de pian creand un relief sufletesc frumos inalauntrul meu. Cat de impresionant poate fi acum recitind sa recunosti puterea cuvintelor scrise. Parca hartia ar fi inscrustata cu ele, parca ar arde sub puterea lor. Purificare prin scris, purificare prin frumusetea din jurul meu si din mine - traiesc acum si aici. Si ca un copil imbratisez cu drag acest context minunat!

Cred ca se poate da si mai mult inteles oricarui vis.

Saturday, January 20, 2007

....Love in all forms


I don't wanna stop for undestanding. I want to understand issues while dancing, running, talking, feeling, living for my life... Today, while in a certain flow that absorbed me for the entire day I become to see the changes of my loving process. I love differently... I love more small things, I started giving love and appreciation for people I hardly know. What about Shogun Vali? What about Emanuel Levinas? What about the walls that stand in front of showing emotions... What about them...? I guess you changed. I promise I'll try keeping up with you.

He're something you wrote in 14.07.2004, after graduating highshool ... do you see teh difference?

Speranta


Isi imagina Universul dorindu-l,
Iubindu-l ,
Ceruit cu gheata rece si cruda
Taindu-l,


Iubita ii implinea dorintele nerostite
Prin albul oglinzii.
In visul trist traia povestea altcuiva,
Necunescutul de mult nu mai zambea.


Pasiunea sa ajunse cu timpul absurda
Hei, tu din mine!
Poate a trait prea devreme experienta,
Durerii de a ingadui viata.


S-ar mai fi scaladat el oare prin apele cifrei magine
Daca n-ar fi fost trist?
Ce-i el fara ea, ce-i ea fara el?
Dar in aceeasi ecuatie?


Flamenco in ochi fierbinti, in trupuri calde,
Dansati valsul vietii!

Friday, January 19, 2007

Calatorie catre mine


In fata paginilor ofilite,

De-un galben intelept -

Ma joc de-a fi eu insami

Am intalnire cu abstractul.


El vorbeste intr-un dialect dureros

S-a lui simfonie ma framanta...

Caci sangele lui poarta coduri secrete

Misterul meu, al tau, al lui!


S-as vrea sa-l prind, sa-l tin

Poate sa ti-l daruiesc intr-o toamna.

Dar mi-am pierdut in zbor mainile

Si tot restul corpului mi l-am pierdut.


Cert ca nu-mi mai simt

Decat o enorma masa de vointa

Si dispretul amintirii zilei de maine

Mutilanta masian de tesut destine.


Intruso, ti-e teama de acest taram!

Dar ce ciudata-i dezmierdarea ce te-ncearca

Si ce placuta mangaierea unitatilor

Pierduta te simti sub mazga nestiintei...


In noaptea aceasta nimic mai mult