Imi amintesc ca in ultima zi din anul trecut mi-am spus "2009 - sa fie despre bucuria culorii". Si cata culoare mi-a scaldat ochii si mi-a imbujorat obrajii anul acesta. Si cati oameni in pastel. A fost atat de multa culoare, incat de multe ori m-am simtit ca un copil caruia cineva i-a pus la indemana o galetusa cu tempera si o paleta cu acuarele in fata unei oglinzi si apoi l-a lasat singur sa se joace. Si m-am jucat in fata oglinzii. Si oglinda s-a transformat treptat in realitate. Si realitatea a fost prezent. In primele 6 luni un prezent tumultos care m-a invatat ce este mai importat in viata - oamenii dragi, dagostea de natura, respectul fata de munca, sanatatea, prietenia si cautarea valorii. Am revenit acasa si mi-am inteles mai bine radacinile. Au urmat calatorii, lectii de viata - Sibiu si Horea, Vatra Dornei si Crisan. Cu cata caldura m-au primit meleagurile natale, cu cat drag. Le multumesc lor pentru patru luni de regasire a farmecului romanesc pe care-l credeam pierdut. Decembrie a insemnat odata cu finalul anului si un nou inceput. O alta oglinda. Alte culori, putin mai reci adevarat dar in grija unui copil mai mare, care a invatat sa isi schiteze prezentul mai repede si cu miscari mai sigure.
Zambesc si ma bucur ca nu m-am pierdut in fata oglinzii, ca nu am capitulat si nici n-am obosit. Si admir viata, naturaletea ei, greutatile, urmarea lor de multe ori, admir credinta. Simt ca m-am NEdefinit si ma bucur. Poate voi continua asa si la final voi putea sa ma integrez intr-un tot.
Este dupa-amiaza ultimul zile din an. Al douazeci si patrulea an pe care viata mi l-a oferit spre a ma bucura. Am ales cu grija verbul, asa cum fac de obicei. Din respect.
Doamne, ce an... 2009. Iti multumesc!!
