In fata paginilor ofilite,
De-un galben intelept -
Ma joc de-a fi eu insami
Am intalnire cu abstractul.
El vorbeste intr-un dialect dureros
S-a lui simfonie ma framanta...
Caci sangele lui poarta coduri secrete
Misterul meu, al tau, al lui!
S-as vrea sa-l prind, sa-l tin
Poate sa ti-l daruiesc intr-o toamna.
Dar mi-am pierdut in zbor mainile
Si tot restul corpului mi l-am pierdut.
Cert ca nu-mi mai simt
Decat o enorma masa de vointa
Si dispretul amintirii zilei de maine
Mutilanta masian de tesut destine.
Intruso, ti-e teama de acest taram!
Dar ce ciudata-i dezmierdarea ce te-ncearca
Si ce placuta mangaierea unitatilor
Pierduta te simti sub mazga nestiintei...
In noaptea aceasta nimic mai mult
No comments:
Post a Comment